Category Archives: Parenting

Alimentatia copiilor

By Parenting
In ultimul timp exista o preocupare din ce in ce mai mare pentru modul in care ne alimentam. Exista campanii radio si TV, conferinte si multe alte initiative cu scopul de a ne educa in abordarea unui stil de viata sanatos. Si avand in vedere ca obezitatea la copii a devenit o problema reala multe dintre aceste campanii sunt initiate in cadrul scolilor avand ca scop prevenirea obezitatii in randul copiilor si tinerilor.
O prima intrebare ar fi daca acolo este locul de inceput? Daca copii sunt cei care isi organizeaza singuri stilul de viata si alimentatie?
Preocuparea parintilor pentru alimentatia copilului incepe din primele ore de la nastere. Mamicile acorda foarte multa atentie greutatii asimilate de copil, aspect impovarat si de sistemul nostru sanitar in care asistentele si doctorii sunt preocupati in fiecare dimineata sa cantareasca copilul. Din acel moment o crestere sanatoasa inseamna crestere in greutate adica, cat mananca, ce lapte este mai bun, ce formula este mai complexa. Insa nimic din toate acestea nu ii va oferi copilului o crestere sanatoasa daca parintii sunt stresati si nu se bucura de noua fiinta care este in preajma lor.
Un parinte prea anxios poate afecta apetitul sugarului sau al copilului, deoarece emotiile puternice pot inhiba digestia.
Copii stiu cat sa manance, inca din uter ei au grija de propriile nevoi. Cei care ii hranesc in exces sunt parintii lor, care ii indeamna sub diverse forme, pline de bune intentii. Inca de la bunicii nostrii am invatat ca atunci cand un bebelus plange sa ii dam ceva dulce sa suga (suzeta inmuiata miere, carpe inmuiate in zahar, s.a.). Iar cand copii cresc de cate ori nu ati auzit expresia: “Hai mananca si ultimul dumicat ca sa te faci mare, acolo este puterea ta” sau “Daca nu mananci tot nu primesti desert…”. Aceste indemnuri se intampla pana la varsta de 7 ani si odata cu cresterea copiilor efectele incep sa se vada. Parintii incep sa isi considere copii vinovati pentru ca manaca in exces sau nu mananca sanatos.
De fapt, copii sunt invatati de mici sa nu-si exprime emotiile si sa inlocuiasca starile de furie, fustrare, plictiseala cu mancare.
Ceea ce multi parinti nu stiu atunci cand se naste un copil este schimbarea majora pe care ei, parintii, trebuie sa o faca adaptandu-se continuu la nevoile copiilor lor. Aceasta inseamna atentie si mult, foarte mult timp pentru ei, copiii.

Dezvoltarea atasamentului mama-copil in perioada 6-18 luni

By Parenting

Dupa primele 6 luni de viata copilul si-a dezvoltat mult experienta perceptiva si senzoriala pe care o va folosi pentru a se adapta continuu la mediul extern. Aceasta perioada, cunoscuta si ca perioada a cunoasterii, se caracterizeaza prin investigarea mediului odata cu dezvoltarea miscarilor de orientare si a mersului. Unii autori sunt de parere ca tot in aceasta perioada copilul incepe sa dezvolte si sentimentul de frica care se alatura celor doua sentimente cu care copilul s-a nascut (sentimentele de fericire si de furie), ca urmare a dezvoltarii mersului, experimentand pentru prima data senzatia de nesiguranta. In aceasta perioada si rolul parintilor este mai mult concentrat pe oferirea de suport si sustinerea copilului in explorarea mediului inconjurator cu toate experientle necesare unei cresteri normale. Este foarte important ca in momentele de dificultate pentru copil parintele sa-l sustina si sa-l ghideze pentru finalizarea actiunii indiferent de rezultatul acesteia si sa nu ii interzica copilului sa experimenteze sau, si mai rau, sa execute parintele in locul copilului “pentru ca acesta sa nu se chinuie”

In aceasta a doua etapa copilul are rolul de a se asigura ca ii vor fi indeplinite nevoile insa va fi mai mult orientat spre:

  • Explorarea si investigarea mediului extern;
  • Dezvoltarea capacitatilor senzoriale utilizand toate simturile (senzatiile de contact, de distanta si de echilibru), este recomandat parintilor sa intervina pentru mentinerea echilibrului copilului in zona lombara prin protejarea spatelui copilului cu mana. Aceasta sustinere ii va oferi copilului confort si incredere in timpul oricarei activitati, chiar si in momentele de panica sau tristete.
  • Semnalarea nevoilor avand incredere si in ceilalti si in el pentru indeplinirea acestora;
  • Solicitarea ajutorului din partea celorlalti in momentele de nesiguranta, continuand astfel formarea unui atasament cu parintii. Parintii vor fi in preajma copilului pentru a oferi ajutorul ori de cate ori este solicitat de copil si nu vor executa ei activitatile in momentele de nesiguranta ale copilului. Copilul are nevoie de foarte mult exercitiu pentru a reusi o miscare, si de aceea el va fi incurajat sa reuseasca prin prezenta parintelui si ajutorul acestuia in momentele dificile.
  • Dezvoltarea initiativei, copilul va initia o serie de actiuni pentru a cunoaste mediul. Aceste actiuni nu trebuie sa fie neaparat si finalizate insa parintii vor sustine aceste initiative si se vor asigura de protectia copilului in momentele dificile si periculoase pentru santatatea copilului.
  • Intelegerea existentei optiunilor in rezolvarea problemelor, copilul va observa ca nu toate problemele, activitatile initiate se pot rezolva la fel de usor. Un motiv in plus ca parintele sa nu execute/finalizeze actiunile incepute de copil.

In aceasta etapa a vietii copilul trebuie incurajat sa exploreze si sa experimenteze, in acelasi timp avand confortul ca este protejat si iubit de parinti. Trebuie sa i se ofere multa disponibilitate din partea celor dragi astfel incat sa i se permita neconditionat sa-si foloseasca toate simturile atunci cand exploreaza mediul. Copilul va fi incurajat sa fie activ si sa prezinte interes pentru orice activitate.

De asemeni, rolul parintilor in asigurarea unei cresteri armonioase in perioada de la 6 luni la 18 luni va fi acela de:

  • A incuraja copilul sa fie activ si sa initieze activitatile specifice pentru aceasta perioada. Curiozitatea copilului trebuie stimulata, numai in acest mod parintele va incuraja dezvoltarea abilitatilor copilului.
  • A asigura un mediu sigur astfel incat sa protejeze copilul de posibilele vatamari. Aceasta nu presupune ca rolul parintelui este sa interzica copilului anumite actiuni pe care el le considera periculoase ci sa asigure un mediu pe care copilul sa il poata explora, fara obiecte sau situatii care sa ii puna viata in pericol. La fel de important este si modul cum i se comunica copilului situatiile sau comportamentele pe care parintele le considera ca fiind periculoase. Cei mai multi parinti interzic anumite actiuni ale copilului din cauza fricii pe care parintii o resimt pentru viata propriului copilului insa de cele mai multe ori mesajul este de interdictie pentru copil si acesta nu va mai actiona. De exemplu: “Äi grija sa nu cazi!” sau “Da-te jos ca o sa cazi!” – aceste mesaje sunt de oprire a actiunii. Recomandat ar fi ca parintii sa sublinieze a cui este frica in acel moment, de exemplu : “As vrea sa te dai jos pentru ca mie imi este frica sa nu cazi” – copilul va intelege ca exista o optiune pentru el in a actiona si ca frica de pericol este a parintelui sau care ii poarta de grija.
  • A fi disponibil si a raspunde la activitatile initiate de copil si de a asculta copilul in special cand acesta face eforturi sa exprime ceva;
  • A spune mai mult “DA” decat “NU”.
  • A oferi feedback la toate comportamentele copilului;
  • A oferi incurajari si dragoste prin imbratisari si atingere fizica. Comunicarea non-verbala este cea care are cea mai mare semnificatie pentru copil, iar atingerea are un rol foarte important in dezvoltarea atasamentului dintre mama/parinte si copil.

Asa cum am vazut si in prima perioada, disponibilitatea parintilor pentru copii joaca rolul cel mai important in dezvoltarea atasamentului. Mai mult, aceasta perioada este unica in viata fiecarui copil si trebuie tratata ca atare. Pentru multi parinti toate acestea trebuie exersate, asemeni copilului. Chiar daca nu veti reusi de fiecare data nu trebuie sa va descurajati, cu siguranta faceti lucruile mai bine decat ati fost invatat iar dorinta de a oferi ce este mai bun pentru copilul dumneavostra va va ajuta sa o luati de la capat de fiecare data.

Primul an de şcoală, anxietate pentru copil şi părinţi

By Parenting

Începerea şcolii are o importanţă deosebită atât pentru „boboci”, cât şipentru părinţi

Pentru că începerea şcolii este o adevărată încercare şi pentru copii, dar şi pentru părinţi, psihologul şi psihoterapeutul Marina Ionescu oferă câteva sfaturi celor aflaţi în această situaţie.

Constrângeri şi îngrădiri
Tuturor ne este frică de schimbări şi mai ales de schimbări în care activităţile libere încep să fie îngrădite. Trecerea de la joc şi activităţile libere la un sistem cu reguli poate crea nemulţumiri copiilor doar după ce au experimentat câteva zile această schimbare. Dacă micuşul are nemulţumiri înainte de începerea şcolii, cauzele sunt de cele mai multe ori legate de temerile părinţilor (se va descurca, va fi atent, va fi cuminte, îi va plăcea etc.), care sunt proiectate asupra copiilor iar aceştia reacţionează în consecinţă.

Ce poţi face tu, ca părinte?

  • Fii entuziasmat de începerea şcolii – vorbeşte-i despre cum arată clasa, despre noii colegi, despre doamna învăţătoare şi despre multe lucruri pe care le va descoperi.
  • Ai încredere în reuşita propriului copil – stimulează-i dorinţa de a afla lucruri noi, de a pune întrebări, de a explora, încurajează-l în activităţile pe care doreşte să le întreprindă. Copilul are nevoie să înţeleagă consecinţele actelor sale şi să înveţe din greşeli.
  • Fii disponibil pentru el – ascultă cu atenţie nevoile lui şi acordă-le importanţa cuvenită. Copilul trebuie ajutat să găsească soluţiile optime pentru el. Părinţii obişnuiesc să ofere cele mai bune soluţii pentru a obţine reuşitele pe care ei şi le doresc de la copii, uitând de nevoile acestora.
  • Află care sunt temerile copilului şi nu le minimiza – întreabă-l ce-l sperie şi explică-i răbdător ce se întâmplă la şcoală. Frica faţă de viitor şi neprevăzut este normală chiar şi la copii.
  • Respectă opiniile copilului şi încurajează discuţia asupra lor – fiindcă poate avea păreri diferite şi nu e important să lupţi sa le schimbi. Prin discuţii îl ajuţi să aibă mai multe opţiuni pentru a putea decide singur.Deşi şcoala este un sistem riguros, copiii vor avea ocazia să înveţe despre relevanţa şi importanţa regulilor şi să experimenteze consecinţele încălcării acestora. Este important ca acest prim pas să fie făcut cu încredere!

 

 

Articol publicat in Revista Felicia, An V, nr.215, 16-22 septembrie 2010

Dezvoltarea atasamentului mama-copil in perioada 0 – 6 luni

By Parenting

Inca din primele clipe de viata relatia mama-copil are un mare impact asupra dezvoltarii armonioase a copilului. Odata cu nasterea copilului rolul femeii devenite mama se schimba si este definitoriu in cresterea copilului. Modul in care nou nascutul este primit in lume de propria mama are o deosebita importanta in dezvoltarea fizica si psihica a acestuia.

La nastere nou-nascutul este dornic de atingere, de contact si prima persoana care poate oferi toate acestea este Mama. Insa nevoile copilului difera de la o perioada la alta si de aceea este important sa oferim copilului ceea ce are nevoie specific pentru fiecare perioada in parte.

Venirea nou-nascutului pe lume intr-un mediu dorit are o mare influenta asupra dezvoltarii psihice in special in perioada de pana la 6 luni. In aceasta perioada copilul are grija de propriile nevoi prin mecansimele sale de supravietuire.

Avand in vedere ca si pentru mama este un proces de schimbare major prin care nevoile sale trec pe planul doi adaptarea in aceasta perioada este foarte importanta sa fie sustinuta si de ceilalti membrii ai familiei. Pentru copil mama este singura “constanta” din viata lui, este unica persoana care reprezinta siguranta si protectie pentru el, aspecte esentiale in aceasta perioada a vietii pentru asigurarea unei dezvoltari armonioase. Este o perioada in care contactul vizual, atingerea sub forma de imbratisari, mesajele de acceptare neconditionata sunt foarte importante fiind singurul mod de comunicare al copilului.

Tocmai din acest motiv este importanta ca mama sa invete sa fie disponibila pentru copil in orice moment. Este o perioada foarte dificila pentru mama pentru ca tot sistemul ei de valori si prioritati capata noi sensuri. Toate lucrurile care pareau importante pana la aparitia copilului incep sa decada din drepturi si mama trebuie sa fie in contact cu nevoile copilului si ale ei tocmai pentru a putea gestiona cat mai bine aceasta situatie si a se bucura de unicitatea ei. Daca pana la acest moment pentru unele femei era important sa fie curat in casa, sa nu existe rufe necalcate, sa fie o mancare noua cu care sa-si rasfete sotul, toate acestea se vor schimba in momentul in care devin mame. Situatia este cu atat mai dificila cu cat ele isi doresc sa pastreze aceste lucruri in viata lor si este o lupta continua in a gestiona toate acestea la fel de bine si a avea grija si de un copil. Aici este momentul in care mamicile trebuie sa se intrebe: Ce este mai important acum? Copilul sau celelalte lucruri? Iar decizia trebuie sa fie luata avand in vedere nevoile copilului si ale mamei.

Pentru a intelege nevoile copilului este esential sa cunoasteti rolurile pe care le au parintii dar si copilul in diferite etape ale dezvoltarii copilului.

Astfel, in prima perioada de viata de pana la 6 luni, copilul trebuie:

  • sa solicite ajutor atunci cand are nevoie, orice schimbare cat de mica in jurul copilului il va determina sa planga,
  • sa planga pentru a se asigura ca ii sunt auzite nevoile de siguranta, foame, comfort. Plansul este singurul mod in care copilul mic poate solicita ajutor. El nu stie sa ceara, sau sa spuna te rog frumos. Plansul este prima forma de exprimare a furiei (emotie cu care ne nastem) si are rolul de a ne ajuta sa comunicam schimbarile care apar in viata noastra. Este cea care ne va da ulterior energia pentru a gasi solutii in problemele de zi cu zi. Este important ca mamele sa nu se sperie ci sa ofere copilului timpul necesar pentru a-l intelege si a-i explica ceea ce se intampla.
  • sa accepte atingerea celor din jur, copilul va fi bucuros sa fie atins, imbratisat – este modul in care descopera ce inseamna sa fii iubit si ce este fericirea, bucuria;
  • sa accepte dragostea care i se ofera, sa li se vorbeasca cu tandrete si sa fie iubiti pentru ca exista asa cum sunt, chiar daca e fata desi buncii sau chiar tatal isi doreau baiat, chiar daca ochii nu sunt asa cum si doreau bunicii;
  • sa stabileasca relatii emotionale cu adultii.

Copilul trebuie sa se simta iubit in cadrul familiei, sa se simta protejat si incurajat de catre membrii familiei. Doar asa copilul va reusi sa creasca si sa se adapteze la mediul inconjurator.

De asemeni, pentru dezvoltarea atasamentului si parintii au cateva roluri pe care trebuie sa le indeplineasca cu prioritate in aceasta perioada:

  • Sa asigure grija constanta si necondictionata, ori de cate ori este nevoie copilului i se va asigura comfortul pentru nevoile sale;
  • Sa gandeasca pentru copil cand este necesar, in timp ce ii urmareste dezvoltarea pe etape;
  • Sa foloseasca atingerea, imbratisarea, comunicarea verbala, cantatul – si intuitia pentru a decide cand si cum trebuie ajutat copilul;
  • Sa asigure siguranta si incredere, protectie, in special fata de persoanele pe care copilul nu le accepta usor,
  • Sa solicite ajutor de specialitate atunci cand nu sunt siguri cum sa rezolve nevoile copilului.

Imaginati-va, ca adult cum va simtiti, ce temeri incercati, ce nesiguranta exista cand mergeti singuri intr-un loc total nou fara un ghid sau o harta….apoi ganditi-va ca voi sunteti ghidul sau harta propriului vostru copil in calatoria vietii. Nu v-ati dori sa ii faceti acest inceput de calatorie cat mai minunat, sa invete sa se bucure de ceea ce va intalni si va experimenta, sa aiba incredere, suport si sprijin de la cei dragi?