Dupa primele 6 luni de viata copilul si-a dezvoltat mult experienta perceptiva si senzoriala pe care o va folosi pentru a se adapta continuu la mediul extern. Aceasta perioada, cunoscuta si ca perioada a cunoasterii, se caracterizeaza prin investigarea mediului odata cu dezvoltarea miscarilor de orientare si a mersului. Unii autori sunt de parere ca tot in aceasta perioada copilul incepe sa dezvolte si sentimentul de frica care se alatura celor doua sentimente cu care copilul s-a nascut (sentimentele de fericire si de furie), ca urmare a dezvoltarii mersului, experimentand pentru prima data senzatia de nesiguranta. In aceasta perioada si rolul parintilor este mai mult concentrat pe oferirea de suport si sustinerea copilului in explorarea mediului inconjurator cu toate experientle necesare unei cresteri normale. Este foarte important ca in momentele de dificultate pentru copil parintele sa-l sustina si sa-l ghideze pentru finalizarea actiunii indiferent de rezultatul acesteia si sa nu ii interzica copilului sa experimenteze sau, si mai rau, sa execute parintele in locul copilului “pentru ca acesta sa nu se chinuie”

In aceasta a doua etapa copilul are rolul de a se asigura ca ii vor fi indeplinite nevoile insa va fi mai mult orientat spre:

• Explorarea si investigarea mediului extern;
• Dezvoltarea capacitatilor senzoriale utilizand toate simturile (senzatiile de contact, de distanta si de echilibru), este recomandat parintilor sa intervina pentru mentinerea echilibrului copilului in zona lombara prin protejarea spatelui copilului cu mana. Aceasta sustinere ii va oferi copilului confort si incredere in timpul oricarei activitati, chiar si in momentele de panica sau tristete.
• Semnalarea nevoilor avand incredere si in ceilalti si in el pentru indeplinirea acestora;
• Solicitarea ajutorului din partea celorlalti in momentele de nesiguranta, continuand astfel formarea unui atasament cu parintii. Parintii vor fi in preajma copilului pentru a oferi ajutorul ori de cate ori este solicitat de copil si nu vor executa ei activitatile in momentele de nesiguranta ale copilului. Copilul are nevoie de foarte mult exercitiu pentru a reusi o miscare, si de aceea el va fi incurajat sa reuseasca prin prezenta parintelui si ajutorul acestuia in momentele dificile.
• Dezvoltarea initiativei, copilul va initia o serie de actiuni pentru a cunoaste mediul. Aceste actiuni nu trebuie sa fie neaparat si finalizate insa parintii vor sustine aceste initiative si se vor asigura de protectia copilului in momentele dificile si periculoase pentru santatatea copilului.
• Intelegerea existentei optiunilor in rezolvarea problemelor, copilul va observa ca nu toate problemele, activitatile initiate se pot rezolva la fel de usor. Un motiv in plus ca parintele sa nu execute/finalizeze actiunile incepute de copil.

In aceasta etapa a vietii copilul trebuie incurajat sa exploreze si sa experimenteze, in acelasi timp avand confortul ca este protejat si iubit de parinti. Trebuie sa i se ofere multa disponibilitate din partea celor dragi astfel incat sa i se permita neconditionat sa-si foloseasca toate simturile atunci cand exploreaza mediul. Copilul va fi incurajat sa fie activ si sa prezinte interes pentru orice activitate.

De asemeni, rolul parintilor in asigurarea unei cresteri armonioase in perioada de la 6 luni la 18 luni va fi acela de:

• A incuraja copilul sa fie activ si sa initieze activitatile specifice pentru aceasta perioada. Curiozitatea copilului trebuie stimulata, numai in acest mod parintele va incuraja dezvoltarea abilitatilor copilului.
• A asigura un mediu sigur astfel incat sa protejeze copilul de posibilele vatamari. Aceasta nu presupune ca rolul parintelui este sa interzica copilului anumite actiuni pe care el le considera periculoase ci sa asigure un mediu pe care copilul sa il poata explora, fara obiecte sau situatii care sa ii puna viata in pericol. La fel de important este si modul cum i se comunica copilului situatiile sau comportamentele pe care parintele le considera ca fiind periculoase. Cei mai multi parinti interzic anumite actiuni ale copilului din cauza fricii pe care parintii o resimt pentru viata propriului copilului insa de cele mai multe ori mesajul este de interdictie pentru copil si acesta nu va mai actiona. De exemplu: “Äi grija sa nu cazi!” sau “Da-te jos ca o sa cazi!” – aceste mesaje sunt de oprire a actiunii. Recomandat ar fi ca parintii sa sublinieze a cui este frica in acel moment, de exemplu : “As vrea sa te dai jos pentru ca mie imi este frica sa nu cazi” – copilul va intelege ca exista o optiune pentru el in a actiona si ca frica de pericol este a parintelui sau care ii poarta de grija.
• A fi disponibil si a raspunde la activitatile initiate de copil si de a asculta copilul in special cand acesta face eforturi sa exprime ceva;
• A spune mai mult “DA” decat “NU”.
• A oferi feedback la toate comportamentele copilului;
• A oferi incurajari si dragoste prin imbratisari si atingere fizica. Comunicarea non-verbala este cea care are cea mai mare semnificatie pentru copil, iar atingerea are un rol foarte important in dezvoltarea atasamentului dintre mama/parinte si copil.

Asa cum am vazut si in prima perioada, disponibilitatea parintilor pentru copii joaca rolul cel mai important in dezvoltarea atasamentului. Mai mult, aceasta perioada este unica in viata fiecarui copil si trebuie tratata ca atare. Pentru multi parinti toate acestea trebuie exersate, asemeni copilului. Chiar daca nu veti reusi de fiecare data nu trebuie sa va descurajati, cu siguranta faceti lucruile mai bine decat ati fost invatat iar dorinta de a oferi ce este mai bun pentru copilul dumneavostra va va ajuta sa o luati de la capat de fiecare data.